ÎMPOTMOLIT
Îmi daţi voie să mă prezint? Eu sunt colegul dumneavoastră olandez şi aş dori să vă povestesc o întâmplare din viaţa mea.
Acum câţiva ani conduceam camionul şi tractam o remorcă joasă, transportam un stivuitor de douăsprezece tone care era destul de înalt. Când am ajuns la un viaduct de cale ferată, am încetinit, am deschis uşa şi m-am uitat la înălţimea stivuitorului şi în timp ce înaintam încet am văzut că viaductul era suficient de înalt încât să pot trece pe sub el la ţanc. Totuşi, pentru ca viaductul cobora puţin, am rămas blocat chiar pe ultimii câţiva centimetri de ieşire. Mi-am zis: „Cu o zvâcnitură puternică, o să trec şi de data asta”. Şi accelerând puternic, am reuşit. Dar apoi m-am trezit într-o mare nenorocire…! După acest viaduct se afla un altul, destul de îngust, pe care nu-l observasem. Când partea superioară a stivuitorului s-a eliberat din viaductul mare, s-a blocat în despărţitura dintre cele două viaducte. Nu puteam să merg nici înainte, nici înapoi. O suspensie pneumatică ar fi ajutat foarte mult în astfel de cazuri dar nu exista aşa ceva la vremea aceea. Aşa că singurul lucru pe care am putut să-l fac, a fost să dezumflu complet pneurile stivuitorului şi parţial pe cele ale remorcii. Aşa am reuşit să scap din această capcană. Cât timp mi-a luat să umflu la loc cele 18 pneuri în următoarea benzinărie, n-o să vă mai spun. Mai târziu, ţineam o hartă în camion unde figurau aproape toate trecerile la nivel şi viaductele (din Olanda). La fiecare trecere se preciza înălţimea şi spaţiul pentru cap.
ÎMPOTMOLIT
Exact aşa cum am păţit eu cu camionul şi remorca, lucrurile se pot întâmpla şi în viaţă. Şi în viaţă te poţi împotmoli. Ne implicăm în probleme şi apoi încercăm să ne eliberăm folosind „trucuri”. Uneori şi aceste încercări par încununate de succes, dar în realitate, mai devreme sau mai târziu te poţi trezi într-un impas total, fără nicio cale de ieşire.
Aşa s-au petrecut lucrurile în viaţa mea. Am încercat să ies din încurcătură folosind tot felul de scuze jalnice. După o căsnicie de câţiva ani, am devenit necinstit. Eu şi soţia mea am început să ne îndepărtăm unul de altul. De un singur lucru eram sigur: viaţa pe care o duceam era fără noimă şi voiam să mă schimb! Dar nu ştiam cum să abordez această problemă. Când am încercat să-mi schimb viaţa, îmi dădeam seama de fiecare dată că nu reuşeam. Cumva, lucrurile mergeau prost de fiecare dată. Probabil şi tu recunoşti această situaţie şi s-ar putea să fii obosit şi prins în problemele vieţii. Dacă doreşti o schimbare reală, există o soluţie. Am aflat că există şi o altă cale. (Chiar dacă situaţia ta nu este la fel de gravă precum era situaţia mea, te rog totuşi să iei în considerare cealaltă cale.) Această cale este una care nu ajunge niciodată într-un drum înfundat. „Acea cale” este Domnul Iisus. El a spus că oricine este obosit duhovniceşte şi împovărat, poate veni la El. El făgăduieşte odihnă şi pace înăuntru. Să vă spun cum mi-am schimbat viaţa până la urmă. I-am mărturisit lui Dumnezeu neputinţele şi păcatele mele şi dorinţa mea de a mă odihni. I-am cerut iertare pentru tot ce greşisem în viaţa mea. I-am mulţumit lui Dumnezeu că Domnul Iisus a murit pentru păcatele mele şi a înviat din morţi. M-am purtat corect cu oamenii pe cât mi-a stat în putinţă. Dumnezeu mi-a iertat toate păcatele şi mi-a dăruit o viaţa nouă. A făcut la fel şi cu viaţa soţiei mele pentru că şi ea şi-a mărturisit păcatele şi l-a primit pe Domnul Iisus ca pe Mântuitorul ei. Am făcut aceasta aşezându-ne în genunchi şi mărturisind tot ce ne împovăra inimile. Dumnezeu ne-a dăruit o viaţă nouă. Viaţa noastră de familie a devenit mai frumoasă decât era atunci când ne-am îndrăgostit prima dată. După ce am hotărât amândoi să-l primim pe Iisus în viaţa noastră şi să trăim împreună cu Dumnezeu, am trăit împreună foarte fericiţi de aproape 30 de ani. După o căsnicie de aproape 32 de ani, draga mea Fija a făcut cancer. După o boală de 8 luni, a plecat – în deplină împăcare şi pace – să fie împreună cu Domnul meu Iisus unde, sunt sigur, o voi întâlni când va sosi şi ceasul meu să părăsesc această lume. Oh da, era prea tânără şi aş fi vrut să o am lângă mine mulţi, foarte mulţi ani. Dar acela era momentul perfect pentru Dumnezeu să o ia la el.
Dumnezeu ne dăruise amândurora o viaţă nouă iar odihna şi pacea Lui a fost împreună cu noi în aceste vremuri de răstrişte ale vieţii noastre şi încă este cu mine. Când l-am primit pe Iisus nu a fost vorba de a primi „o idee oarecare” sau un „salt în necunoscut”. Nu, în toţi aceşti ani, Dumnezeu a fost credincios şi ne-a schimbat cu adevărat vieţile.
El vrea să aducă această viaţă şi în viaţa ta. Dacă doreşti să ai o viaţă echilibrată cu pace lăuntrică şi odihnă în toate împrejurările vieţii, găseşte un loc liniştit unde poţi fi singur şi unde poţi vorbi cu Dumnezeu, chiar şi în cabina ta. Fie că vorbeşti cu voce tare sau şopteşti în taină, asta nu are importanţă. Tot ceea ce-i spui drept din inimă, El va auzi! Şi numai că aude dar îţi va şi răspunde dăruindu-ţi pace în viaţa ta lăuntrică dacă faci o mărturisire sinceră.
Îţi aminteşti de harta aceea din camionul meu? O folosesc întotdeauna atunci când trebuie să trec de o trecere „dificilă” cu remorca mea sau trebuie să trec printr-un viaduct cu o încărcătură foarte înaltă şi atunci când nu sunt sigur dacă există suficient spaţiu. Acum port o altă „hartă” cu mine. De fapt, este o carte. Cartea aceea este Biblia. Citesc acolo despre dragostea veşnică a lui Dumnezeu pentru mine şi planul Său cu viaţa mea. Pentru mine, această Carte este un ghid care mă ajută să nu rămân „împotmolit” din nou.
UN DRUM ÎNFUNDAT SAU…
Biblia vorbeşte de două căi. Despre cea dintâi spune: „Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.” (Pilde 14:12). (Eram pe acea cale înainte de a-l primi pe Domnul Iisus. Mă îndreptam spre „probleme veşnice”, pierdut pentru totdeauna. Iadul este real!)
Cea de-a doua cale despre care pomeneşte Biblia este Domnul Iisus. El spune: „Eu sunt Calea… (John 14:6) …cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi”. (Ioan 11:25) Acum eu merg pe această cale. Mă îndrept spre „fericirea veşnică”, veşnic în siguranţă. Şi raiul este real!)
Care cale o alegi? Dacă încă te afli pe calea greşită ce vei face când te rătăceşti undeva prin ţară cu camionul tău: Du-te înapoi, începe din nou şi ia-o pe calea cea bună!
Martien Stam
Şofer olandez de camion